Ce ar spune G.?!

Dacă ai de luat o decizie și mai cauți o perspectivă, odată cu lansarea noului site mi-am propus să fiu mai aproape de membrii comunității Exerciții de Fericire! 

6 Martie 2019 | Noi începuturi...

Vă mulțumesc pentru numărul mare de mesaje primit de la voi și pentru întrebările interesante! Am pus toate numele voastre intr-un borcan si am extras astăzi întrebarea care are cea mai mare nevoie de perspectiva mea. Cel puțin, aceasta este intenția pe care am pus-o în bilețelele cu numele vostru! 

Între timp, m-am bucurat să simt că această secțiune a site-ului are un iz de jurnal între mine și voi și într noi toți, membrii ai iubitei mele comunități Exerciții de Fericire cu Georgiana Spătaru! 🙂 În ceea ce mă privește, această apropiere mă bucură și mă onorează!

Înainte de a vă lăsa să citiți întrebarea și răspunsul din această miercuri, mă bucur de sincronicitatea faptului că secțiunea Ce ar spune G?! începe astăzi, la Lună Nouă și bineînțeles, începuturi rodnice.

Să ne citim și întâlnim cu bucurie!

 

Georgiana 🙂

 

20 Martie 2019 | Să spunem lucrurilor pe nume...

Dragii mei,

Cu ocazia acestei rubricuțe, am folosit site-ul ca un fel de ”filă de jurnal”. Mesajele primite de la voi, pe noul site, sunt multe și de cele mai multe ori, splendide! Vă mulțumesc pentru asta! 

Primesc, totodată, mesaje în care sunt întrebată cum putem ajunge la iluminare, cum să trăim doar în iubire necondiționată și cum să prelungești starea de meditație zi de zi. Eu, personal, mă simt înțeleaptă când reușesc să îmi țin armăsarii emoționali în frâu și inspir și expir aparent zen în timp ce scene din Ally McBill îmi tropotesc în cap. Lista de oameni pe care nu-i înțeleg e mai lungă decât a celor cu care mă identific și deși iert și uit ușor, nu mă mai întorc în locurile în care ar trebui să întorc obrazul. Zen-ul meu e să spun ce cred, să fiu eu mereu, să mă fac lucrurile din bucurie și când n-o mai simt să pun punct, să mă dau cu fundul de pâmânt ca să mă golesc de emoția zilei și să mă ridic neforțată de așa trebuie și că îmi vine din fiecare celulă. Zen-ul meu e când nu mai îmi doresc nimic 10 minute și simt că le am pe toate, ca apoi să mă trezesc că vreau și eu geamantan cu steluțe cum am văzut în aeroport. Mă simt iluminată când știu cum să îi vorbesc fiică-mii ca mesajul chiar să ajungă la ea, ca apoi să îmi replice o înțelepciune de-a ei și să înțeleg, iar, că nu eu o educ pe ea. Simt 0 condiționări în fața bătrânilor, a oamenilor ce au curaj să trăiască sau a copiilor și aș condiționa existența unora prin programe obligatorii de educație și bun simț! În toate astea, îmi recunosc luptele și când ies din una mă odihnesc un pic până când mă trezesc în următoarea. 

Dacă iluminarea înseamnă să aducem lumină, înseamnă că asta îmi doresc și eu: să trăiesc  bucuria și să o împărtășesc celor din jurul meu. Calea mea, e iluminarea prin bucurie de viață! 

Calea ta care e?

 

Obosită, dar bucuroasă,

 

Georgiana 🙂

 

14 + 4 =

Mesaj Ce ar spune G?! | 6 Martie 2019

Draga mea ..iti multumesc din suflet pentru acesta ocazie asa ca profit din plin de ea. Iata intrebarea mea: daca toate in viata mea merg bine.. dar cu toate acestea eu simt o nevoie subtila …ca o soapta a subconstientului de a face ceva, de a schimba ceva …de unde imi sugerezi sa incep ?

Diana

Draga Diana,

Dacă ai știi de câte ori am primit această întrebare și câți oameni sunt în căutarea unei idei pe care să o aplice pentru a da curs acestei… ”nevoi subtile” de a face ceva!
Fără a ocoli prea mult răspunsul aș vrea să te invit să ieși la o scurtă plimbare, doar tu cu tine și pe măsură ce te plimbi să lași să vină răspunsul la întrebarea: Ce îmi doresc în viața mea, pentru bucuria mea?! Suntem ”antrenați”, ca și copii să facem lucrurile grele, importante, semnificative! Iar atunci când viața noastră intră pe un făgaș lin, mintea ne menține în zona de confort, în care poate predomină programe precum: ”Trebuie să îmi dovedesc utilitatea.”, ”Trebuie să fie greu pentru a fi important ceea ce fac.”, ”Trebuie să îmi fie greu pentru a avea succes.” E ca atunci când mama ne punea să facem matematică deși nouă ne plăcea să desenăm, dar asta nu era la fel de important cu matematica! Astfel, ceea ce ne aduce plăcere a devenit mai puțin inportant decât ceea ce ne aduce validarea societății. Lasă răspunsul la întrebarea de mai sus să te ghideze și să simți că vine din inima ta. Vizualizează-te în perspectiva dată de acest răspuns și vezi dacă nu cumva faci ceea ce vrei să faci și ești unde îți dorești să fi ajuns!

Pe de altă parte, te invit să observi cum sunt oamenii din cercul tău de încredere. Sunt armonioși, echilibrați, îi simți că sunt fericiți în viașa lor? Uneori, nevoia de a schimba ceva nu ne aparține, ci ne putem lăsa inspirați sau influențați de cei din jurul nostru. Este o realitate, în cazul tău?

În ultimul rând, îmi doresc să îți adresez eu ție o întrebare: ești mulțumită de viața ta? Îți place de cine ai devenit? Îți aduci aminte de tânăra care își dorea ceea ce tu acum ai împlinit? Te invit să îmbrățișezi devenirile tale și să te lași îmbrățișată de ele! Viața, draga mea, nu are un scop, oricât căutăm să inventăm unul, ci este o ocazie de a trăi cu bucurie toate situațiile pe care le alegem. Dacă îți dai ocazia să cultivi recunoștința și bucuria pentru ceea ce deja ai și deja ești, în scurt timp te vei uita la acest moment și vei înțelege că ceea această perioadă a fost ca un ”concediu” de dinaintea împlinirii bucuriei tale de viață!

Cu bucurie că împart această lume cu tine,

Georgiana! 🙂

Mesaj Ce ar spune G?! | 20 Martie 2019

Salut, zano! Astept sa ne revedem cat de curand! 🙂 Intre timp, am o nelamurire.
Stiu ca ai spus cu mai multe ocazii (sau am citit eu in mai multe locuri) ca atunci cand ne setam o dorinta sau ne gandim ca ceva anume vrem sa se intample, pentru ca manifestarea sa aiba loc, e nevoie sa ne destasam oarecum de dorinta noastra, sa nu avem asteptarea ca acea dorinta sa se indeplineasca, MUSAI. Un fel de: acea dorinta se va indeplini atunci cand tu esti ok chiar daca nu se va indeplini, atunci cand „nu astepti implinirea ei”. Ceea ce m-a facut sa fiu putin confuza stiind ca acolo unde ne este intentia si atentia, acolo se va manifesta ce e de manifestat. Desi atunci cand mi-a venit gandul „ce as manca acum o banana” si apoi mi-a plecat gandul de acolo (nu mi-am pus intentia de a „primi” o banana), atunci mi s-a oferit o banana, din senin, fara ca eu sa o cer cuiva, dar atunci cand mi-am setat cu ardoare sa „se intample ceva”, nu intotdeauna s-a intamplat. Cu speranta ca nu am facut o introducere prea lunga si greu de urmarit, intrebarea mea este: cum functioneaza exact sau ce pierd eu din vedere aici?

Romina N. 

Draga mea,

Pentru ca dorințele noastre să se împlinească avem nevoie de câteva ”ingrediente”:

entuziasm! Să simți că dorința ta îți aduce bucurie, te entuziasmează și îți dă aripi! Chiar dacă-ți pare o nebunie, e o sursă de împlinire să adormi cu gândul la asta și să te trezești fericită că s-a împlinit deja. 🙂 
emoția predominantă să fie ceva ce deja trăiești! Ca exemplu: dacă îți dorești să scrii o carte pentru a te simți importantă, e important să lucrezi cu tine pentru a identifica deja această emoție în viața ta, chiar și dacă materializarea cărții întârzie. Principiul manifestării este: întâi fii și mai apoi ai! 
merituozitatea! Poate simți bucuria împlinirii, ai sentimentul că deja experimentezi această emoție, dar încă nu simți că meriți să experimentezi această bucurie. Aici, uneori, în funcție de context, se deschid câteva teme de lucru și ocazii de a lucra pe convingerile limitative ce împiedică manifestarea. 

În cele din urmă, privind schița de mai sus, te invit să vezi cum dorințele noastre sunt, de fapt, portativul pe care Universul ne așterne muzica sufletului nostru, pentru a ne lăsa inspirați să intrăm în bucuria de viață. Dacă deja ești acolo, dacă deja trăiești tot ce ți-e dat în bucurie, dorințele tale se vor împlini. Căci doar dorințele ce aduc fericire se împlinesc! 🙂

Cu bucurie că împart această lume cu tine,

Georgiana! 🙂

1 Comentariu

  1. DIANA

    Draga Georgiana multumesc mult pentru perspectiva pe care mi-ai aratat-o. Am sa savurez intrebarile propuse de tine ca pe o prajitura …si nu ca pe tema la mate 🙂 Saptamana acesta mi-o dedic mie …… Multumesc mult 🙂

    Răspuns

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *