Merg lângă Tine, printre fâșii de timp, printre amintiri care nu se leagă de nimic din ce pielea mea de acum a simțit și de nimic din ce ochii mei au văzut. Printre senzații vii, emoții care țâșnesc din mine, merg lângă Tine și este iubire nesfârșită în jurul meu. E o iubire reală, o iubire vie, neîntreruptă de nicio viață pe care până acum am trăit-o, de niciun jurământ, de nicio altă iubire. 

Te simt în dreapta mea, ocrotitor, valoros, puternic, Îți simt înțelepciunea deși ești atât de tăcut. Dar nu mut. Îți simt învățătura în fiecare vorbă a mea, de fiecare dată când văd lucrurile în pace.

Te-am găsit aici, acum, pe acest drum, în care singurătatea mea a făcut loc să te văd pe Tine, mai viu și mai prezent decât în toate celălalte căutări, în celălalte încercări, exerciții de renunțare la mine, la viața, la iubire, la tot ce am, pentru tot ce odată am avut. 

Mergi în dreapta mea și eu pășesc alături de Tine, cuminte, fragilă și nu știu din ce Lege, din care decizie dumnezeiască, eu nu Îți pot prinde mâna și nu Îți pot vedea ochii. Și totuși, găsesc dreaptă decizia de a-I mulțumi Lui Dumnezeu, deși El și-a recăpătat Fiul și eu mi-am pierdut Învățătorul. Îi mulțumesc pentru că îți pot simți Iubirea. Iubirea Ta este far în negura nopții, în pașii mei, în tot ce fac și în tot ce se face pentru mine! Iubirea Ta este călăuza mea, Duh Sfânt, inspirație, Lege…

Te simt mulțumit de mine dar încă n-ai curajul să mă lași să merg singură pentru că știi că încă îmi face mai mare plăcere să găsesc decât să caut și Tu știi că asta este cea mai mare sensibilitate a unui suflet care Te iubește de peste vieți, de peste morți, dintotdeauna. 

Eu am ajuns acasă 
Și Tu ești tot pe cruce.
Nimeni să mi Te cheme 
De-acolo n-a putut,
Oricâtă suferință, iertare,
Ispășire, oricâtă încercare 
Prin vieți mi s-a făcut. 

Doar Tatăl știe rostul
Chemărilor la Sine,
Doar El cunoaște Legi
Ce nu au niciun rost
Pentru femei ca mine,
Care au mers cu tine,
Mărturisind că trupul Tău
De muritor frumos 
S-a rezemat pe cruce 
Pentru al lor folos.

Te-au înviat cu toții 
Și te cunosc acum,
Așa cum noi atunci 
Ne-am botezat prin Tine
Și miile de ani,
Biserici, cruci, veșminte,
Religii și podoabe 
Te încropesc acum. 

Cum să te văd acolo 
La orice Înviere,
Cum să trăiesc spunând 
Că Tu ai înviat
Când noi, de lângă Tine
Vedem trupul pe Cruce 
Și încă ne orbește lipsa
Și-absența Ta?!