Anul trecut, fix pe la ora asta, ajungeam pe una din cele mai frumoase insule din lume, oceanul mi-era la picioarele răsfățate de nisipul cald și tot ce nu-mi convenise vreodată mi se topea în soarele insular. Anul acesta, am intrat în dormitorul în care sunt oaspete de Crăciun și patul îmbietor e în concurență strânsă cu home cinema’ul din dotare. Afară stă să ningă. Sau să plouă, nici nu mai contează, când tot ce sunt și ce simt va fi adăpostit sub o plapumă care le va acoperi pe toate. 

Se spune că învățăm din greutăți și încercările vieții ne fac puternici, dar eu știu că asta e o minciună gogonată, că dacă n-ar fi așa, după anul acesta complicat și târât spre fericire, acum aș fi pe insula plutitoare, insula-de-după-anul-greu, și anul trecut m-aș fi învelit în laudă de sine și asta mi-ar fi ținut de cald, după anul bun. Dar răul după care vine binele este o lege care atrage încercările, greutățile, neputerile, iar soarele care răsare după nori se întâmplă doar la Meteo. Utopia vieții fericite după multă nefericire trebuie să înceteze, pentru a ne centra în ceea ce ne dorim cu adevărat!

Viața noastră merge înspre ce ne antrenăm să vedem, să trăim, să simțim. Dacă vezi partea bună, asta ți-e energia și tot înspre mai bine mergi, tot mai bine îți faci. Când ți-e greu și ascunzi greul sub măști de fericire-străduită, exersezi compromisul și te antrenezi pentru fericirea amestecată cu frică, dezamăgire, luptă…

Cu cât mai bine îți e, cu atât mai bine îți faci și tot mai bine atragi. 

Știu că de Crăciun trebuie să dai bine, să-ți cânte Gingle Bells și-n priviri, și stereo, dar dacă e să se nască din nou credința în inima ta, dacă chiar Lumina poate să-ți cuprindă gândurile și emoțiile, dacă e vreun miracol de Crăciun pe care ai să-l experimentezi, se va întâmpla doar într-o minte odihnită, care-și asumă r•e•a•l•i•t•a•t•e•a. Realitatea ta, desigur, 10 litere care însumează respectul de sine, emoțiile, alegerile, libertatea, inteligența emoțională și cognitivă, toleranța față de sine, atenția la tine și contextul vieții tale, timpul în care-ți asumi învățarea, educația de toate felurile și ambiția de a depăși ceea îți împiedică dezvoltarea și bucuria de viață! 

Îmi asum oboseala din urma acestui an și îmi recunosc lipsa de energie, entuziasm și chiar faptul că voi avea un Crăciun mai puțin fericit. Am înțeles că urarea ”Crăciun fericit” este un non-sens dacă eu nu am resurse cu care să întrețin această fericire a sărbătorilor. Decât un compot de emoții înăbușite cu mâncare multă, povești care se repetă și false artificii care să ne sublinieze fericirea, mai bine o realitate de la care să-mi (re)construiesc bucuria! 

Sărbătoarea Vieții – oricare ar fi ea, te îndeamnă să-ți pui în Lumină ce ai mai bun. Mai bine să fie curat în tine decât după dulap. Mai bună e o stare asumată, reală, decât una vopsită în culori de sezon, dar din care fericirea ta lipsește.

Nu trebuie să ai un Crăciun fericit, ci tu pe tine să te faci fericit/ă de Crăciun și în toate zilele care vor veni după! Trăiește-ți starea așa cum este, asumă-ți realitatea și astfel vei putea realiza că de-aici înainte urmează soluții, îmbunătățiri, astfel se naște speranța cu adevărat, doar așa ajungi în bucuria reală, aceasta este ruta spre împlinire și realizarea de sine!

Dragii mei, vă doresc să vă sărbătoriți viața, să vă priviți cu adevărat, să vă îmbrățișați realitatea în acest Crăciun și să vă conștientizați locul din care vă veți împlini fericirea și bucuria de viață!