Știi, desigur, că fiecare zi este o repetiție a celeilalte, cu valențe demne să-ți dovedească ambițiile sau să-ți evidențieze elevarea. Avem convingerea că ceea ce suntem nu mai poate fi schimbat sau ”corupt” de modelele noi și ușoare de viață. Simțim, deseori, că ceea ce suntem trebuie să păstreze autenticitatea rănilor, fricilor, durerilor și a revenirilor noastre. Ne întâmplăm în funcție de ceea ce ni s-a întâmplat și de multe ori, fata săracă ce o ducea greu privește cu neîncredere spre prințul bogat, îndrăgostit de inocența și frumusețea ei. Cum să-ți permiți să te vezi prin ochii celorlalți, când tot ceea ce te conține este umbră și lumină din trecut?!

De fapt, mintea se identifică zi de zi cu istoria sa. Sufletul tău, însă, este mereu înnoit de Viață, în ton cu ceea ce ți se potrivește și rodit pentru ceea ce ți se pregătește. Imaginează-ți că în fiecare dimineață, când te ridici din pat, energia ta este proaspăt ”spălată”, revigorată, energizată și pregătită pentru un nou început, dar încă din primele momente mintea folosește energia nouă și o imprimă cu toate fricile, convingerile, ”esențele” personalității ce tranzitează spiritul. Sufletul tău nu-i grăbit și e dispus să folosească minții pentru propria-i trezire. Îi acceptă ”moftul” de a juca în piesa de teatru a trecutului și face asta zi după zi, căci spiritul este independent de timp și spațiu. N-are nimic de pierdut sau câștigat. Ego-ul ajunge să-și dovedească trecutul inițial în experiențe de viață ce devin istorii vechi și grele. Își sfințește soarta în tristeți banale, dar trăite maiestuos și ajunge să se creadă propriul Făuritor-de-Destine. Astfel, ne făurim soarta și fricile, pedepsele și neputințele noastre devin niște profeții care se împlinesc.

Ce trist e să crezi că tu, cea sau cel de astăzi, ești aceeași persoană cu cea de ieri… O poți lua de la început, îți poți croi o soartă nouă sau, mai bine, te poți lăsa condus/ă în destinul tău, acolo unde se face voia ta, căci altă Voie nu-i.