Noi, suflete ce-am pășit din Cer, îngrășăm pămantul acesta care, de-a valma vieților, ne conduce pașii pentru ca ochii minții să recunoască înțelegerile făcute cândva, suferințele pătimite, nedreptătile și bucuriile trăite odată. Avem trei cordoane ombilicale fără de care suntem doar țărână: mintea, emoțiile si sufletul. Minteacordonul mental, ne face fideli timpului și spațiului, ne relevă inteligența și ne educă pentru a lua parte la Inteligența A Tot Ceea Ce Este. Pe măsură ce se elevează, mintea redimensionează timpul și spațiul, iar pământul ne eliberează din perumblările obligatorii (re)cunoașterii. Mintea se poate conecta la toate experiențele timpului omenirii, iar cu unele ajunge să se identifice chiar, recunoscând ca fiind trăite odată, pe o altă undă de timp. Sufletul este legat de Spirit prin cordonul spiritual și face ca toate experiențele noastre să aibă înesmnătate, să fie valoroase mai mult decât în fărâma de clipă în care am produs efecte. Sufletul este în afara acțiunii, dar nu incapabil să perceapă undele ei. Ni se amintște deseori, de când pășim pe pământ, cine am fost, pe unde am umblat, cine ne-a iubit sau ne-a rănit și odată ce ne trezim spiritual, suntem ajutați de fractali ai creației – Ajutoare de Lumină – ce poartă informații care vin spre noi și ne conduc în Cunoaștere. Sufletul este în afara acțiunii, dar acțiunea minții îl conduce în Cunoaștere și firesc în Iluminare. Mintea este procesul care conduce Sufletul în Spirit, un proces firesc al Vieții, imposibil de dovedid, imperceptibil și imuabil. Emoția e vie doar pe pământ, e un ghidaj fin al minții care caută să își găsească rostul, calea, dragostea. Pulsează în noi încă din burta mamei și ne conduce în viață prin cordonul emoțional care ne va ține legați mereu de mediul emoțional al părinților noștri, al trăirilor noastre dintotdeauna, nu doar de acum. Când punem pentru prima dată piciorul pe pământ, între câteva luni și câțiva ani, pământul pe care am ales să ne botezăm ne absoarbe cu totul și ne amintește motivul venirii noastre, scopul și toate lucrurile care fac un suflet să plece în călătorii de tot felul. Emoțiile ne ghidează mintea în acțiuni ce ne aduc pacea sau haosul și ne fac să fim emoționali, căci emoția este instrumentul pe care mintea îl traduce în informație. Emoțional, alegem oameni pe care logica îi respinge și tot emoțiile sunt cele care fac diferența între reacțiile oamenilor, în situații asemănătoare.

Mă întorc la pământ și la ce ne leagă de el, la emoțiile pe care le trăim în diverse locuri în care pășim, la stările care ne curg prin vene atunci când ajungem într-un loc în care simțim că dincolo de orice posibilitate am mai trăit în acel spațiu, într-un timp ce se rostogolește prin noi, căutănd să ne reperăm dincolo de ceața uitării.

Oriunde am plecat în lumea aceasta, deși am fost tot eu, am trăit emoții pe care nu le simțisem atât de intens înainte, amitiri pe care nu aveam cum să le explic, întâlniri care mi-au readus în atenție părți din mine. Mi-am trăit exuberanța în Bali, furia în Italia, bogăția în Kathmandu, fericirea în Suedia, înțelepciunea în Bhutan, frica în Ithaka, tristețea pe un atol din Maldive, conștiința adevărului în insulele Azore și starea de acasă în Franța. Am recunoscut străzi pe care nu mai umblasem vreodată și oameni pe care-i lăsasem în alt fir de viață. Fiecare loc care mă cheamă este o invitație emoțională, o atracție care îmi face inima să ajungă acolo și să se caute în locurile acelea, prin timpi, dincolo de vieți. Suntem legați de pământ și ne lăsăm pământului, suntem ai Cerului, lăsați aici în atenția Mamei Pământ și îndreptățiți de Tatăl Ceresc să ne găsim Adevărul, străbătând nu doar Timpul și Spațiul, ci întreaga Cunoaștere, cu toate elementele Creației și toate Legile Universului.
Iubesc să călătoresc, nu doar cu avionul și cât mai departe de casă, ci prin idei, obiceiuri și familii în care mă întorc, prin limbi și țări din care simt că n-am plecat niciodată, în cercuri de femei cu care mă reîntregesc și în iubiri pe care le recunosc și le aduc din nou în inima mea.
Sunt recunoscătoare pământului care mă poartă, care mă cheamă, apelor care îmi arată și Tatălui Ceresc, prin care toate-mi sunt posibile.

Cu bucurie,