Într-o lume în care suntem cu toții înconjurați de tentații și în care tragediile se află doar la un colț distanță, cel mai sigur mod de a avea grijă de copiii noștri, este să-i educăm în așa fel, încât mentalitatea lor să fie capabilă să îi țină departe de pericolele și capcanele vieții.

Aici intervine spiritualitatea și impactul pe care îl are în viața copiilor. Un studiu recent psihologic și neurologic demonstrează faptul că un copil, care deține chiar și o mică parte din educația spirituală, este mult mai predispus să trăiască în armonie, în fericire și în abundență, bucurându-se de deschiderea spre noi orizonturi și numeroase oportunități atât pe plan profesional, cât și pe cel personal. De asemenea, este mult mai flexibil în gândire, acceptând și înțelegând mai ușor mecanicitatea vieții și problemele cu care acesta va fi pus în față pe parcursul dezvoltării sale.

Crescând alături de obiceiurile pe care le implică spiritualitatea, copiii vor percepe mai corect și mai concret riscurile asociate alcoolului sau drogurilor, precum și efectele dăunătoare pe care o relație toxică le poate crea, reușind astfel să facă alegeri înțelepte în ceea ce privește anturajul sau activitățile în care acceptă să se implice.

Psihologul Lisa Miller, de la Columbia University, a sesizat că dezvoltarea spirituală la copii creează mai multe căi flexibile în partea frontală a creierului, fiind responsabilă cu intuiția, dar și cu punctele perceptuale, contribuind la construirea unei persoane mai integrate și mai echilibrate.

Trăind într-o cultură în care de multe ori la conducere stau faima, banii și cinismul, copiii noștri au nevoie de noi să-i susținem și să-i pregătim să facă față provocărilor. Alături de o educație spirituală potrivită, ei vor deveni niște adulți responsabili, care practică obiceiuri sănătoase, numărându-și binecuvântările de care au avut parte pe parcursul vieții lor, fiind capabili să lege relații armonioase cu cei din jur și gestionând inteligent eventualele conflicte care pot apărea. 

Pe lângă o gândire lucidă, o atitudine pozitivă și o intuiție puternic dezvoltată, copiii primesc încredere în ei înșiși, fiind conștienți de calitățile și de valorile lor. În lipsa acestora, ei vor percepe responsabilitatea cu groază, iar în loc să-și dorească asumare, vor alege neacceptare, iar în loc să se mulțumească pe ei înșiși, se vor strădui să-i mulțumească pe alții, simțindu-se singuri și privind cauza eșecului ca un defect personal.

În familiile în care există  educație spirituală, riscul incidentelor de depresie la copii este mai redus cu 80%, decât în alte cazuri, în special atunci când copilul împărtășește o strânsă legătură cu mama sa. 

Analizând comportamentul copiilor, constatăm că majoritatea din acțiunile lor sunt de natură spirituală: bunătatea cu care împart jucării cu ceilalți copii, entuziasmul cu care se bucură de prezența altora, admirația pentru natură și animale, empatia datorită cărora încep să se întristeze în momentul în care văd un alt copil plângând sau nevoia de a ajuta și de a face lucrurile în mod cinstit pe care o resimt – toate vin din interiorul lor, cu iubire și în mod natural, fără a implica prea mult centrul intelectual, ci bazându-se pe intuiție și pe emoții.

Copiii au nevoie de susținere, încredere și libertate, pentru a-și putea manifesta viziunea. Atunci când noi, adulții le cerem copiilor să tacă, deoarece considerăm mult prea fantastic ceea ce ei sunt capabili să vadă sau să rostească, e ca și cum am cere unui suflet mistic și înțelept să rămână în tăcere.

Poate ar trebui să ne gândim că percepțiile lor sunt chiar reale și să deschidem ochii și urechile mai mult, atunci când ne povestesc despre cum bătrânul tei le-a  șoptit că în scorbura de mai sus se află o veveriță rănită și să acceptăm să mergem să o salvăm.

Redactat de: Melisa Matei

Hai in comunitate!

Completeaza adresa de e-mail si fii la curent cu articolele, evenimentele si invitatiile mele

Inscrierea ta a fost finalizata cu success!